Home Blog

Izvorul

0

Aveam 10 – 12 – 14 ani, nici nu mai știu… și mergeam la Petac. Izvorul era acolo, în calea noastră, iar din spatele lui începea poteca spre râul unde ne mai scăldam.
Drumul trecea pe sub benzile transportoare de minereu de fier și cobora apoi spre Petac, la digurile și locurile sale de pescuit.
Deasupra câmpului se înălțau firele de înaltă tensiune agățate de schelete de fier uriașe. Apoi tufe de mure. În vale, Petacul. Dincolo de el, pe dealuri creștea zmeura. Poate crește și acum. Izvorul, surprinzător, a rămas neclintit.

👀
🦄
🤗

Gialacuta se pregătește să dispară de pe hartă

0
  • Ultimii trei kilometri spre satul izolat din Metaliferi încep din dreptul bisericii din Căbeşti, veche din secolul al XVII-lea. De la biserica satului Căbeşti, o aşezare cu mai puţin de 10 locuitori, şoseaua îngustă de asfalt, recent construită, se transformă într-un drum întortocheat de pământ, care se afundă anevoios în pădure.

La capătul lui încep primele gospodării din Gialacuta, cu porţi ruginite şi ferecate şi cu case vechi, cu obloane trase. La începutul secolului trecut, aici trăiau aproape 300 de oameni. Acum, au mai rămas vreo 20 de gospodării pustii şi rămăşiţele multor case prăbuşite.

Drumul de pământ în Gialacuta trece prin faţa clădirii unei foste şcoli, care stă şi ea să se prăbuşească, apoi ajunge la poalele unei culmi proeminente, pe care, până în urmă cu nouă ani, a dăinuit o biserică de lemn, veche de trei secole şi jumătate. În martie 2012, biserica a ars din temelii, cuprinsă de un incendiu de vegetaţie, sub privirile neputincioase ale celor câtorva bătrâni ce populau atunci satul.

„Niciunul dintre noi nu a avut puterea să stingă flăcările. Biserica ardea, iar noi priveam spre dealul acoperit de fumul gros şi plângeam. A mistuit-o cu totul”, îşi amintea Ana Rusu, a cărei gospodărie se afla la poalele dealului. Bătrâna a murit în urmă cu doi ani, iar gospodăria sa a rămas pustie.

Din locul unde se afla biserica satului şi casa Anei, drumul mai continuă câteva zeci de metri, trecând pe lângă alte case pustii, ruinate şi înghiţite de vegetaţie, cu garduri de lemn prăbuşite.

Continuarea pe adevarul.ro.

O familie de lebede, pe malul râului Strei

0
  • În apropiere de Călan și de Strei, o baltă lăsată neîngrijită în ultimii ani, pe care localnicii au împânzit-o cu gunoaie a devenit „casă” pentru un cuplu de lebede.

Vedetele iazului, ocupat şi de alte specii de păsări sălbatice, au sosit aici în urmă cu vreo lună, spun oamenii din zonă, şi au început să îşi clădească un cuib din stufăriş, într-un loc ferit din mijlocul apei. Femela a depus câteva ouă, pe care le cloceşte în cea mai mare parte a timpului, în timp ce „soţul” ei îi apără teritoriul de intruşi şi îi aduce mâncare. Noua familie atrage zilnic o mulţime de localnici în jurul bălţii.

Continuarea pe adevarul.ro.

Lucrări la stația CFR Simeria

0
  • Gara CFR Simeria a intrat în şantier din toamna anului 2020, fiind cuprinsă în proiectul de modernizare a infrastructurii feroviare pe tronsonul Simeria – Gurasada, în lungime de 41 de kilometri. Se lucrează în prezent în zona liniilor 4 – 7, unde se amenajează noul terasemant al căilor de rulare, însă constucţiile sunt abia la început.

În clădirea Staţiei CFR Simeria, construită în jurul anului 1900, vor fi reamenajate spaţiile pentru călători, iar în holul central va fi amplasat un lift pentru persoanele cu dizabilităţi şi, lângă el, o scară nouă. Lucrările de modernizare vor cuprinde o suprafaţă de 4.485 metri pătraţi. Un tunel pietonal de subtraversare şi acces la linii va face legătura între clădirea de călători şi liniile 2 – 3 şi 4 – 5. El va înlocui actualul tunel, care va fi dezafetat.

Continuarea pe adevarul.ro.

Frescele de la Castelul Corvinilor

0

Castelul Corvinilor a păstrat o frescă veche de peste cinci secole, care spune legenda Huniazilor. Pictura în frescă de la etajul aripii nordice (aripa Matia) datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea şi este singura pictură de acest gen, cu caracter laic din spaţiul transilvănean, informează Muzeul Castelului Corvinilor.

Ea înfăţişează povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de către Ioan de Hunedoara fiind compusă din patru scene, dispuse pe peretele cu ferestre al loggiei, deasupra şi între cele trei deschideri semicirculare.
„Prima scenă, de la dreapta la stânga, prezintă două figuri umane, una de bărbat foarte prost conservată, ce are mâna dreaptă ridicată în poziţie de chemare şi o figură feminină ce reprezintă o fetiţă ce are în mâna dreaptă un măr cu o cruce deasupra, are privirea îndreptată spre bărbat , această scenă sugerând momentul în care cei doi se cunosc, iar mărul ce-l poartă femeia indică importanţa acestui personaj, deoarece acest măr este considerat ca simbol al regatului maghiar.

Pe coloana ce desparte primele două deschideri se mai poate observa cu greutate o siluetă ce poate fi una umană. Cea de-a doua scenă înfăţişează aceleaşi două personaje, bărbatul ţinând în mâna dreaptă un inel, iar mâna stângă pe inimă. În ceea ce priveşte silueta feminină, ea este prezentată acum mai matură, nemaiavând privirea îndreptată spre bărbat şi ţinând mâna stângă ridicată. Acesta este considerat momentul în care bărbatul îi jură femeii credinţă cu mâna pe inimă, dându-i în acelaşi timp acesteia un inel cu diamant, aceasta având un gest de refuz”, informează Muzeul Castelului Corvinilor.


Pe cea de-a doua coloană apare reprezentat un corb ce ţine în plisc o bandă ce probabil purta pe ea o inscripţie. Cele două personaje apar şi în cel de-al treilea cadran, bărbatul având de această dată capul descoperit, cu amândouă mâinile îndreptate spre femeie redând gestul de respingere, iar femeia e înfăţişată însărcinată, lucru sugerat de faptul că poartă pe cap o scufie, iar în mâna stângă ţine o verigă mare pe care sunt plasate două inele, simbol al căsătoriei promise de către bărbat, care acum refuză să-şi unească destinul cu aceasta, informează Muzeul Castelului Corvinilor.

Coloana care desparte ultimele două cadrane ale frescei poartă pe suprafaţa sa interioară chipul unui copil ce poartă în mână un măr identic cu cel purtat de personajul feminin în primul cadran şi arată cu degetul mâinii drepte spre personajul masculin din ultimul cadran, indicându-l pe acesta ca şi urmaş al celuilalt bărbat, ce este considerat a fi Sigismund de Luxemburg. Deasupra capului acestui personaj se află o bandă pe care se consideră că era scris „Johannes”. Ultimul cadran prezintă o scenă de vânătoare de mistreţi, unde apare un personaj masculin ce poartă o lance de vânătoare, personaj ce este identificat cu Matia Corvin.
 

Imaginile au fost interpretate de istorici ca reprezentarea legendei originii lui Ioan de Hunedoara, conform căreia el ar fi fost fiul neligitim al regelui Sigismund de Luxembourg. Legenda înrudirii lui Ioan de Hunedoara cu regele Sigismund datează din vremea sa, însă cel care ar fi contribuit cel mai mult la răspândirea legendei a fost cronicarul şi tipograful Gaspar Heltai, în 1574.



Heltai afirma că ar fi auzit povestea de la un fost curtean al familiei Huniazilor şi o prezenta în felul următor: „Regele Sigismund, care era şi împăratul Germaniei, se desfăta în aventuri amoroase. Într-un timp, petrecând în Ardeal, ca să-i treacă de urât, face cunoştinţă cu o fată de valah, amăgind-o. Înainte de sosirea noului musafir, regele era silit să plece, însă mai înainte se îngriji de fată şi de reputaţia ei şi o mărită după un nobil valah, dându-i totodată un inel de recunoaştere, cu care să-l trimită pe noul – născut la dânsul. Cu sosirea în lume a micului Ioan, mama descoperă totul bărbatului său, care fiind bun la inimă se linişteşte în toate, iar cei doi soţi aşteaptă cu nerăbdare acel moment când vor trimite copilul la monarhul tată, în palatul imperial plin de strălucire. O întâmplare curioasă era cât pe aici să pună capăt frumoaselor nădejdi. Într-o zi, copilul jucându-se în braţele mamei cu inelul strălucitor, acela fu răpit de un hoţ de corb, care zbura pe acolo şi dispăru cu el. La rugăminţile repetate ale mamei, bărbatul pleacă după pasărea hrăpăreaţă şi săgetând-o aduce obiectul furat. Mai târziu, Ioan, cu inelul mântuit în mod miraculos, se prezintă Monarhului părinte, care-l primeşte cu amabilitate şi-i dăruieşte cetăţi şi sate”, scria profesorul Teodor Popa, citândul pe Gaşpar Heltai, în volumul Iancu Corvin de Hunedoara (1928).

Mai multe detalii pe adevarul.ro

Înviere la Biserica Romano-catolică din Hunedoara

0

În Hunedoara, la Biserica Romano-catolică, slujba de Înviere s-a încheiat înainte de miezul nopții, iar procesiunea tradițională pe străzile din zona bisericii nu a mai avut loc. Totuși, oamenii s-au putut bucura de atmosfera de sărbătoare. A fost sărbătoare și în celelalte orașe hunedorene în care trăiesc comunități de catolici.

În municipiul Hunedoara, comunitatea de romano-catolici numără circa 3.000 de oameni, în ultimele decenii fiind tot mai restrânsă. Istoria ei datează de şase secole, primele aşezăminte catolice fiind atestate din vremea lui Ioan de Hunedoara.

Continuarea pe adevarul.ro.

Povestea Miciei

0

Aşezarea antică de la Micia a fost propusă pentru a face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO, alături de alte fortificaţii antice de la graniţele (limesul) Imperiului Roman. În prezent, în ciuda apropierii sale de municipiul Deva, Micia este rar vizitată. Ruinele sale se găsesc, printre câmpurile agricole ale localnicilor, în spatele turnurilor uriaşe de răcire de la Termocentrala Mintia.

Magistrala feroviară din vestul ţării traversează situl, iar lucrările de modernizare a acestora vor mai „tăia” din suprafaţa ocupată de vestigii antice. Un drum de pământ, folosit de săteni şi pescari duce până în apropierea Amfiteatrului şi a Termelor. Arheologii care au cercetat monumentele de la Micia susţin că aşezarea este extrem de valoroasă, iar în ultimii ani au făcut eforturi pentru popularizarea şi îngrijirea ei. Ruinele au fost scoase de sub mărăcini, însă rămân greu accesibile celor care ajung în zonă.

Continuarea pe adevarul.ro.

Ecoductele gemene de la Holdea

0
  • Podurile verzi din vecinătatea nodului rutier Holdea, de pe Lotul 3 al Autostrăzii A1 Lugoj – Deva au fost finalizate în 2019, fiind construite la distanţă de un kilometru unul de celălalt, într-una dintre cele mai sălbatice zone traversate de şoseaua de mare viteză din vestul ţării.

Ecoductele au lăţimea de 80 de metri fac legătura peste autostradă între regiunile Carpaţilor Meridionali (Munţii Poiana Ruscă) şi Munţii Apuseni, într-o zonă considerată optimă pentru deplasarea carnivorelor mari şi acceptată ca şi coridor ecologic.

În prezent, însă, la doi ani de la finalizarea lor, în mai multe locuri, gardurile din zona celor două ecoducte sunt rupte, aplecate şi degradate, iar animalele sălbatice care tranzitează zona pot ajunge uşor pe autostrada A1. Pe terenul înierbat al „podurilor verzi” se văd urmele lăsate de turmele de oi care le tranzitează uneori.

Continuarea pe adevarul.ro

Gara Devei în șantier

0
  • Au trecut trei ani de când perimetrul feroviar al gării municipiului Deva s-a transformat într-un imens şantier.


În 2021, la sfârşit de martie, după trei ani de la începerea proiectului, zona gării are o nouă înfăţişare. Construcţia celor trei peroane noi se apropiere de final. Peronul 3 a fost amenajat în 2020, iar în prezent muncitorii se ocupă de asfaltarea peroanelor 1 şi 2. Pasarela metalică montată încă din toamna anului trecut în dreptul clădirii staţiei CFR nu poate fi încă utilizată, în aşteptarea finalizării lucrărilor la peroane.

Alte două pasarele se află în şantier la extremităţile staţiei CFR: pasarela cap X situată la trecerea la nivel cu strada Hărăului şi pasarela relocată în zona străzii Mureşului, cu descărcarea peste Calea Zarandului. Clădirile staţiei CFR vor fi, de asemenea, reabilitate. Unele anexe se se află în şantier, însă lucrările la clădirea de călători nu au demarat.

Continuarea pe adevarul.ro

Cariera de andezit a dacilor

0

Dacii au folosit andezit extras din cariera de la Cozia, aflată în vecinătatea Devei, pentru a construi templele din Sarmizegetusa Regia. Remarcabile sunt eforturile de transportare a andezitului pe distanțe de zeci de kilometri.

Un studiu geologic şi petrografic din 2019 a comparat potenţialele surse de provenienţă ale metarialelor folosite la construcţia edificiilor din Sarmizegetusa Regia: Cetatea Devei, aflată la 43,3 kilometri în linie aeriană de Sarmizegetusa Regia, Dealul Cozia (44,5 kilometri), Pietroasa Bejan (42 de kilometri) – toate în vecinătatea Devei şi Măgura Călanului (25,5 kilometri).

Concluzia în urma analizelor ştiinţifice recente a fost că locul de unde dacii au extras cel mai mare volum de andezit cenuşiu utilizat pentru templele şi sanctuarele din Sarmizegetusa Regia a fost Dealul Cozia, din vecinătatea Devei.

Un drum de peste 60 de kilometri leagă în prezent locul unde se află cariera antică de andezit de la Cozia de capitala dacilor din Munţii Orăştiei. Acest lucru arată cât de mare a fost efortul pe care dacii l-au depus pentru transportul blocurilor de andezit spre Sarmizegetusa Regia. Râurile Mureş şi Strei ar fi fost folosite drept canale de navigaţie, pentru transportul materialelor, până la poalele munţilor, potrivit unor istorici.

Continuarea pe adevarul.ro.