• Ultimii trei kilometri spre satul izolat din Metaliferi încep din dreptul bisericii din Căbeşti, veche din secolul al XVII-lea. De la biserica satului Căbeşti, o aşezare cu mai puţin de 10 locuitori, şoseaua îngustă de asfalt, recent construită, se transformă într-un drum întortocheat de pământ, care se afundă anevoios în pădure.

La capătul lui încep primele gospodării din Gialacuta, cu porţi ruginite şi ferecate şi cu case vechi, cu obloane trase. La începutul secolului trecut, aici trăiau aproape 300 de oameni. Acum, au mai rămas vreo 20 de gospodării pustii şi rămăşiţele multor case prăbuşite.

Drumul de pământ în Gialacuta trece prin faţa clădirii unei foste şcoli, care stă şi ea să se prăbuşească, apoi ajunge la poalele unei culmi proeminente, pe care, până în urmă cu nouă ani, a dăinuit o biserică de lemn, veche de trei secole şi jumătate. În martie 2012, biserica a ars din temelii, cuprinsă de un incendiu de vegetaţie, sub privirile neputincioase ale celor câtorva bătrâni ce populau atunci satul.

„Niciunul dintre noi nu a avut puterea să stingă flăcările. Biserica ardea, iar noi priveam spre dealul acoperit de fumul gros şi plângeam. A mistuit-o cu totul”, îşi amintea Ana Rusu, a cărei gospodărie se afla la poalele dealului. Bătrâna a murit în urmă cu doi ani, iar gospodăria sa a rămas pustie.

Din locul unde se afla biserica satului şi casa Anei, drumul mai continuă câteva zeci de metri, trecând pe lângă alte case pustii, ruinate şi înghiţite de vegetaţie, cu garduri de lemn prăbuşite.

Continuarea pe adevarul.ro.

Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here